Prelegerea este partea a II-a a comunicării științifice despre Hans Kelsen și știința pură a dreptului, elaborată împreună cu prof. Ionuț-Florin Popa, care a susținut prima parte a acestei comunicări.

Aici au fost abordate următoarele chestiuni: statul și dreptul (I), dreptul și morala (II), legitimitatea legilor și garantarea supremației Constituției (III), justiția constituțională, aprecieri critice și concluzii generale (IV). În ceea ce privește prima chestiune, este afirmată unitatea dreptului ca produs normativ, ca ansamblu de norme generale și individuale, fiind exclus atât dualismul drept public-drept privat, cât și dualismul tradițional dintre dreptul pozitiv și dreptul natural – ambele fiind bazate pe criterii ideologice, nu științifice. Pentru Kelsen, „statul, ale cărui elemente esențiale sunt cetățenii, teritoriul și puterea statului”, este, în esență, acea „ordine de drept relativ centrală, limitată în aria sa de valabilitate, suverană sau nemijlocit supusă dreptului internațional și eficace în linii mari”.

În al doilea rând, în ceea ce privește relația dintre drept și morală, ca ordini sociale diferite care impun omului un anumit comportament, diferența dintre cele două ordini nu stă în ceea ce ele impun sau interzic, nici în producerea sau aplicarea normelor, adică în funcție de sursele sau modul de realizare a acestora, ci în felul în care impun sau interzic un anumit comportament, adică în modul de sancționare a acestuia: dreptul este o ordine coercitivă, morala o ordine necoercitivă (op. cit., nr. 9, p. 86). De unde autonomia celor două ordini, atât normativă, cât și științifică (dreptul face obiectul științei dreptului, morala obiectul eticii). Mai mult, cum nu există o morală absolută, ci doar relativă în timp și spațiu, înseamnă că nu poate exista dreptul natural, ci numai dreptul pozitiv.

În al treilea rând, în ceea ce privește legitimitatea legilor și garantarea supremației Constituției, întrucât noțiunea de Constituție implică, prin natura ei, ideea unei ierarhii a normelor juridice, ceea ce presupune un control al constituționalității legilor și actelor administrative, este exclus ca organizarea și atribuirea jurisdicției constituționale să revină unui tribunal de drept comun și, a fortiori, organului legislativ, zice Kelsen. Aceasta se întâmplă nu atât din cauza diversității funcțiilor legislative și jurisdicționale, cât mai ales din cauza faptului că organizarea organului legislativ este esențialmente dominată de alte puncte de vedere decât aceea a constituționalității funcționării sale. Respingând teza inadmisibilității și inoportunității unei jurisdicții constituționale, susținută de Carl Schmitt, Kelsen este primul teoretician al jurisdicției constituționale încredințate unei tribunal constituțional special, care după receptarea ei în Constituția Austriei din 1920, unde a fost și judecător (1920-1929), va ajunge să devină dominantă în perioada postbelică.

În fine, în ultima parte a prelegerii, autorul a făcut și un examen critic al teoriei kelseniene, arătând că știința pură a dreptului și normativismul kelsenian au fost supuse unor critici mai mult sau puțin severe de-a lungul anilor, însă sistemul kelsenian rămâne unul dintre cele mai admirabile construcții teoretice, iar știința pură a dreptului – cea mai remarcabilă tentativă de a separa dreptul de morală, pe de-o parte, și de a distinge știința dreptului nu numai de filosofia dreptului, teologia și morală, ci și de politică, sociologie și economie, pe de altă parte.

 

Marian Nicolae a absolvit cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti ca şef de promoţie, devenind în anul 2003 doctor în drept civil al Universităţii din Bucureşti. De la absolvire şi până în prezent a acumulat o bogată experienţă profesională ca judecător (1991-1995), cadru didactic universitar al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (din 1995), avocat, director în Ministerul Justiţiei (1998-2001), arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (din 2003); membru și președinte al Secției de Drept privat a Academiei de Științe Juridice din România (2017).

 

Prezentarea a avut loc online.

Categorii: Evenimente