Aceasta este o carte inedită a lui Jacques Maritain. Ea a fost publicată după moartea autorului în Elveția, în anul 1986 (Edition Universitaires Fribourg), sub îngrijirea lui Georges Brazzola, unul dintre colaboratorii apropiați ai profesorului Maritain. În timpul vacanțelor de vară ale cursului său de filosofie morală ținut în Statele Unite, la Universitatea Princeton, Jacques Maritain a ținut niște cursuri de vară în localitatea franceză l’Eau Vive, în care a aprofundat teoriile de filosofie morală editate în cunoscuta sa carte, Nouă lecții de noțiuni primare de filosofie morală, completându-le cu o altă serie de cursuri despre legea naturală. Brazzola a corelat stenogramele acestor cursuri, realizate de mai multe studente și a completat inevitabilele scăpări ale textului cu felul în care erau formulate ideile de bază ale filosofului în volumele sale publicate. Din notele lui Jacques Maritain reiese că intenționa să țină și o a zecea lecție despre Decalog, dar nu există stenograme care să indice faptul că ea a fost pronunțată. Titlul acestui volum, ales de Georges Brazzola, reproduce titlul unui capitol din cursul ținut la Princeton, în care Maritain susținea că anticii numeau legea naturală „lege nescrisă” și „această denumire i se potrivește cel mai bine”.