În cadrul acestei prezentări, s-au vizat mai multe domenii care au cunoscut influenţe/interpretări creştine: viziunea imperială romană (de la Constantin cel Mare până la Iustinian cel Mare), legea naturală, conceptul de libertate şi practica eliberării sclavilor, statutul femeii. Fireşte, nu am reuşit să epuizez subiectele, ci doar să ofer o perspectivă generală asupra lor. În materie de izvoare/surse, m-am bazat cu precădere pe Codex Theodosianus, Constituţiile Sirmondiene (legi exclusiv religioase, emise de împăraţii anteriori lui Teodosie şi care nu se regăsesc în codul acestuia), Codex Justinianus, Digesta/Pandectae şi Institutiones, acestea din urmă fiind şi traduse în limba română. Un ghid important în înţelegerea sensului legilor sunt acele Prooimia sau introduceri pe care Iustinian le face atât la cărţile codexului, cât şi la fiecare lege în parte, exprimând mult mai clar decât legea în sine noua viziune juridică imperială influenţată de creştinism. Iustinian nu este doar un legiutor prolific, ci şi un hermeneut al dreptului roman pentru care, mai mult decât în cazul împăraţilor anteriori, învâţătura creştină poate fi considerată izvor de drept. Fireşte, nu se poate vorbi despre o încreştinare a dreptului roman, dar se poate vorbi despre o adaptare a lui la noua credinţă în chestiuni de natură morală, socială, religioasă şi, uneori, chiar politică, adică „în sensul unei mai mari iubiri de oameni/clemenţe”, potrivit exprimării împăraţilor Leon III Isaurul şi Constantin V Copronimul din Ecloga (publicată în 726).
Adrian Vasile Carabă este lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București, specializat în istoria și spiritualitatea Imperiului Bizantin. Este coordonatorul seriei de cărți Byzantium, publicată la editura Nemira.
Prezentarea a avut loc online.
