Despre sursele moralității astăzi
Vă vorbesc astăzi în calitatea de simplu profesor al Facultății de Drept și de membru al Centrului de Studii de Drept Natural și Analiză Normativă. Așa că, în calitate de persoană care a lucrat 4 ani la noul plan de învățământ, nu voi spune pe linie administrativă decât că mă bucur că Facultatea noastră se deschide spre pluridisciplinaritate. Și îl salut pe Friar Ezra Sullivan, O.P., pentru că ne prilejuiește această întâlnire cu spiritualitatea dominicană. Vreau însă să spun câteva cuvinte despre un alt dominican (și veți vedea că invitatul nostru este un tomist adevărat).
Trebuie să mărturisesc că, dintre teologi, cel mai apropiat mă simt de Toma din Aquino (1225-1274), un membru marcant al Ordo Praedicatorum. Prin el l-am descoperit pe Aristotel, așa cum a făcut-o întreg Occidentul creștin acum 800 de ani. Pentru un ortodox, părăsirea lui Platon în favoarea lui Aristotel poate părea o trădare, iar prietenii mei mă tachinează uneori că sunt prea aristotelician. Cred însă că trăim totuși într-o lume aristotelică. Dacă nu mă credeți, citiți Etica nicomahică și vă veți convinge că aproape tot ce scria Stagiritul acum 2500 de ani este valabil și astăzi.
Trăim de ceva vreme într-o epocă a științei – revoluția industrială ne-a arătat că progresul științific ne poate îmbunătăți calitatea vieții. În același timp, conform predicției lui André Malraux, secolul nostru își caută spiritualitatea, sufletul. Vedem din tot felul de direcții atacuri la adresa științei. Religiile critică secularismul modern și deplâng înstrăinarea omului. Animiștii (numiți acum „ecologiști”) pun în evidență (auto)distrugerea habitatului uman realizată cu tehnologiile dezvoltate de știință și predică reîntoarcerea la natură. Filosofii se întreabă de ce avansează așa de mult știința despre lume ca exterior al ființei și așa de puțin (sau chiar regresează) cea despre ființa ca ființă în lume. Știința a avansat prea mult și, ca de obicei în cazul unui atac impetuos, s-a trezit înconjurată de forțe adverse. Flancurile științei sunt atacate constant. Recenta pandemie a fost precum un revelator al acestui front nevăzut.
Astăzi, toată lumea dă sfaturi despre „ce e rău și ce e bine”, de la ocultiști la fotbaliști. („S-a trezit Mirel din Turnu Măgurele/Să ne facă educație, ‘Fă, voi aveți probleme’”, Erika Isac – Macarena (2024).) Dacă este să ne limităm la cele trei supra-specializări din universitățile medievale – teologie, medicină, drept –, observăm că sunt mai mulți medici și juriști care se cred divini decât clerici. Citând o butadă celebră, trăim sub semnul lui „totul este relativ”. Situația ne-a fost revelată de Hannah Arendt încă de la mijlocul secolului trecut, când deplângea prăbușirea celor trei stâlpi ai civilizației occidentale: filosofia greacă, dreptul roman și religia creștină. Aceste surse și-au pierdut autoritatea și (post)modernitatea le consideră „depășite”.
Și totuși, problema nu este a secularizării moralității, ci a multiplicării ei prin inventarea de noi religii. Fraza lui Malraux poate fi citită astăzi (precum predicțiile lui Nostradamus) într-o cheie nouă: religiile s-au multiplicat în loc să se unifice. Și s-au creat religii lipsite de tradiție. Chiar și religiile „tradiționale” s-au relativizat și au ales să joace în planul politic: Islamul a devenit un „islamism” în Orientul Mijlociu, Ortodoxia are uneori accente de mesianism în Rusia, iudaismul a dezvoltat o ramură retrogradă în Israel, hinduismul devine din ce în ce mai intolerant în India…
Facultatea de drept ajunge să predea tehnicalități în loc de valori. Valorile sunt predate la Facultățile de filozofie și teologie. Prin evenimentul de astăzi, Facultatea de Drept încearcă să suplinească această carență. Așa cum Toma spunea despre teologie că poate încorpora cunoștințe din alte științe, și dreptul poate (și trebuie) să se refere la celelalte domenii ale cunoașterii. Dreptul încearcă să organizeze lumea și nu o poate face fără să o cunoască. Iar așa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, nimeni nu l-a studiat și descris mai bine pe om decât Doctor Humanitatis. Studiile sale despre îngeri au fost făcute tocmai pentru a găsi angelicul din noi. Haideți să fim fiecare dintre noi tomiști măcar în seara aceasta!
On the sources of morality today
I speak here today just as a regular professor of the Law School and as a member of the Center for Studies on Natural Law and Normative Analysis. As someone who worked four years on putting together a new curriculum, I will only state that I am glad our School opens to pluridisciplinarity. And I welcome Friar Ezra Sullivan, OP, for showing us a glimpse of the Dominican spirituality. I would like however to add few words about another Dominican (and you shall see that our invitee is a true Thomist).
I have to confess that among those theologians that I read, I feel more closely related to Thomas Aquinas (1225-1274), a prominent member of Ordo Praedicatorum. Through Saint Thomas I discovered Aristotle in the same way the whole Christian West did 800 years ago. For an orthodox, leaving Plato for Aristotle could look like treason and my friends sometimes tease me for being too Aristotelic. I do believe we are now living in an Aristotelic world. And if you don’t believe me, just read (again) the Nicomahean Ethic for convincing yourselves that almost all the Stagirite wrote almost 2500 years ago holds true today.
We are living for some time in an era of science – the industrial revolution showed us that the scientific progress could improve our living conditions. In the same time, just as predicted by Andre Malraux, our century searches for its spirituality, its soul. We see attacks against the sciences coming from all directions. The religions are attacking the modernist secularism and cry over the estrangement of man. The animists (now rebranded as “ecologists”) emphasize the (self)destruction of the human habitat caused by the modern technologies and preach the return to Mother Nature. The philosophers are wondering why there is so much advancement in the hard sciences focused on the world viewed outside the Being and so little progress (or even regress) is made in soft sciences focused on being-in-the-world. The science seems to have advanced too much and, as in the military strategy, it is now surrounded by adversary forces. Its flanks are under constant attacks. The recent pandemic was just one litmus paper of this unseen battlefront.
Today, everyone gives advice on “what’s good and what’s bad”, from the occultists to soccer players. (“Some Mirel, a redneck from Turnu Magurele/Decided now to educate us: ‘Yo! You’ve got problems!” Erika Isac – Macarena (2024).) If we will look only to the three super-specialties of medieval university – theology, medicine and law – we see that there are more doctors and lawyers who believe themselves they have a divine power than clergy men. Referring to a celebrated quote, “everything is relative”. The situation was explained by Hannah Arendt in the middle of last century when she was lamenting about the falling of all three pillars of Western civilization: Greek philosophy, Roman law and Christian faith. These sources lost all authority today and the (post)modern thought considers them “outdated”.
Yet, the problem is not necessarily that of secular morality, but of multiplying moralities by inventing new religions. Malraux’ catchphrase could be read today (like Nostradamus’ predictions) in a new key: the religions multiplied themselves instead of being unified. And the new religions lack any tradition. Even the “traditional” ones tend to become relative by entering into the politics: Islam derived the Middle Eastern “Islamism”, Orthodoxy has some time messianic surges like in today’s Russia, Judaism developed a very conservative branch in Israel, Hinduism become increasingly intolerant in India…
The Law School risks finding itself teaching technicalities instead of values. Values remain to be taught only in Philosophy and Theology Faculties. Today’s event is a living proof that the Law School tries to avoid this risk. Like Saint Thomas who considered theology could incorporate knowledge from (other) sciences, the law can (and should) relate to other areas of knowledge. The law tries to organize the world and it cannot achieve this without knowing about the world. As Pope John Paul II once said, nobody studied the human being better than Doctor Humanitatis. Aquinas’ celebrated studies on angels were done only in order to find the angelic part in us. Let’ be each of us Thomists at least for this evening!
