În cartea sa, ,,Moralitatea dreptului”, Lon L. Fuller, un gânditor juridic american cunoscut pentru apărarea teoriei dreptului natural în conflictul său cu H.L.A. Hart din Harvard Law Review (dezbaterea Fuller-Hart), identifică și explicitează ingredientele esențiale ale legalității care fac ca o ,,lege” să fie într-adevăr lege.
Evitând să se pronunțe asupra necesității conformității substanțiale dintre lege și dreptul natural, ca formă a moralității, el prezintă cele opt trăsături ,,externe” ale legalității care nu pot fi separate de conceptul de ,,lege”.
Este vorba despre caracterul general al legii, caracterul său public, interdicția aplicării sale retroactive, claritatea legii, evitarea contradicțiilor legislative, interdicția legilor care impun imposibilul, constanța legilor în timp și conformitatea dintre acțiunile oficiale și regulile declarate. În absența respectării acestor cerințe ale legalității, autorul consideră pe bună dreptate că o ,,lege” își pierde în mod automat caracterul de lege, având drept consecință faptul că cetățenilor nu li se mai poate impune respectarea ei.
