Analiza libertății pe care o face Muriel Fabre-Magnan este greu de plasat în cadrul clasificării filosofiilor despre libertate. Ea se departajează de unele dintre ele în mod expres, dar nu pentru a face o filosofie nouă despre libertate, ci pentru a arăta cum poate – sau nu poate – dreptul să garanteze libertatea. Pentru autoare, totul ține de condițiile de posibilitate ale libertății, totul este să știm cum anume „se instituie și se garantează” această libertate. Cartea aceasta este, în consecință, despre instituția juridică a libertății, nu despre filosofia libertății. Ideea ei centrală este că „libertatea […] trebuie să fie instituită”. Aceasta presupune că libertatea, ca orice instituție, este cu necesitate limitată, că ea include interdicția în conceptul și în realitatea sa. Lucrarea doamnei Fabre-Magnan are ca prim obiectiv tocmai această (re)integrare necesară a libertății și interdicției.
Cartea doamnei Fabre-Magnan este interesantă nu doar pentru că abordează din perspectiva dreptului o problemă care este de regulă obiectul filosofiei, ci și datorită modului alegerii exemplelor de reglementări pozitive sau soluții jurisprudențiale menite să susțină analizele principiale. Autoarea face alegeri cazuistice curajoase, pe care mulți teoreticieni le-ar putea considera riscante ca mijloace ale demonstrației, având în vedere scopul urmărit, și analizează critic soluțiile juridice pe care le-au primit aceste probleme controversate, pentru a ajunge la principii.
