Această lucrare își propune, pe de-o parte, să arate apartenența lui Hobbes la curentul pozitivist și, pornind de aici, să identifice anumite incoerențe ce derivă din paradigma politică pozitivistă, regăsite în sistemul său filosofic. Totodată, lucrarea explorează o comparație între gândirea hobbesiană de tip pozitivist și teoria medievală a legii naturale și a filosofiei politice, al cărei reprezentant este Toma din Aquino, și amintește, în acest context, anumite perspective ale științei și psihologiei moderne ce întăresc într-o anumită măsură intuițiile tradiției medievale.
Categorii: Proiecte finalizate